marți, 8 decembrie 2009

3 DECEMBRIE 2009

Inca nu pot sa-mi adun propriile cuvinte potrivite, e prea multa durere in sufletul meu. Si doar daca ai avut un prieten la fel, care ti-a daruit dragostea neconditionata si tu l-ai iubit la fel de neconditionat, poti intelege...
A plecat.

"Cata vreme trebuia sa dureze tovarasia dintre un om in toata firea si un catel bolnav?Cand ma departam intr-o alta odaie, gemetele lui se inmulteau si tanguirea cutului nostru se facea stridenta: bolnavul se vedea singur si simtea ca moartea se va folosi de lipsa prietenului ca sa-l rapeasca.

Intr-a saptea noapte de veghe, simptomele parea ca cedeaza.O liniste noua alterna cu crizele, aproape invinse....Am plecat sa ma odihnesc aiurea, pe o canapea......

Totusi pana sa ma culc, ma indrept, in varful picioarelor catre odaia bolnavului meu.Ma opresc si-mi pun urechea langa cheie.Deschid incet si intru.Cucu se uita la mine, insa nemiscat.Nu vreau sa cred.Ii asez mana pe frunte.Cucu murise.Si ca sa stiu ca ultimul lui gand a fost tot pentru mine, el a murit cu ochii deschisi, intorsi catre use, prin care astepta, in clipa mortii, sa ma vada intrand.

N-as putea sa scriu ce am simtit... " (Tudor Arghezi, La moartea lui Cucu)

3 comentarii:

Aлиса spunea...

Draga, imi pare rau!

Aлиса spunea...

Astazi, prietenul nostru a murit. Un tânăr - aproximativ 30 de ani. 3 zile. Inflamaţia plămânilor. I sînt, de asemenea, foarte greu ...
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Parsley spunea...

I am so sorry that your precious dog died. Thank you for sharing your story. It is helpful to know someone understands the loss.

Dogs can be like our children. They are our family and it hurts to loose them.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails