joi, 10 decembrie 2009

Aceeasi tristete fara margini ma cuprinde in fiecare dimineata si ziua pare amortita inca de la prima ora. Iar cand intru in rutina treburilor zilnice, toate lucrurile imi amintesc de puiutul meu.Ma doare dorul de Lala!

Am cautat printre zecile de fotografii cu indarjirea celei care a uitat un chip. Un alt chip decat cel atat de chinuit si disperat din ultima noapte. Si cand am gasit-o nimic nu s-a schimbat, pentru ca eu sunt cea care a trebuit sa iau hotararea s-o adorm pe veci.
Dorul nu va trece, trebuie doar sa ma obisnuiesc sa traiesc cu el.

3 comentarii:

The Shabby Stitcher spunea...

Catelusa ta a fost adorabila si stiu ca ai iubito neconditionat, asa cum te-a iubit si ea. Dorul nu iti va trece, dar amintirile vremurilor in care era vesela si jucausa iti vor alina in timp durerea...

catalina spunea...

Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita si stiu foarte bine prin ce treci.
Mi-am vazut catelusa murind lovita de masina sau ce e si mai rau catelusul nevinovat murind otravit de vecin, si acum ma doare sufletul...

nicolina spunea...

Rose si eu am pierdut un catel lovit de masina in urma cu 6 ani , te inteleg perfect , in timp durerea se estompeaza , iti doresc numai bine .
Sarbatori fericite si multa sanatate si fericire alaturi de cei dragi .

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails