Petardele si artificiile - o nebunie, care trebuie sa inceteze

Sunt ultimele zile ale acestui an. Nu-i vreme de bilanturi in casa noastra. Pisicile se rasfata, dar Molly e de-a dreptul innebunita din cauza pocnitorilor si artificiilor.
Si nici macar nu sunt atat de multe ca in alti ani. Nu mai sta deloc in casuta, fuge bezmetica in jurul casei, sta in ploaie si ninsoare. Si are un tremurat care ar induiosa pe orisicine.
Asa ca dupa fiecare episod, spre seara, este primita in casa.
A inceput asa: doar la intrare, legata de clanta. Si parea foarte multumita.

Apoi neobisnuita cu lesa, a ros-o si ne-am trezit cu ea langa noi.
Se culca pe covor si nici nu misca. Trage cate un pui de somn de parca a epuizat-o stresul.

Tomy nu rezista mult si incepe sa tatoneze o posibila nazbatie.
Si nici noi nu rezistam ispitei de a ne alinta catelul.


Ma incurajez gandind ca a mai ramas o zi si o noapte si cand nebunia cu petardele se va opri, vom intra in normal, adica fiecare la culcusul lui: noi in casa, Molly in ANL.